Există încă în mentalul colectiv din România o reticență legată de termenul "insolvență". Pentru mulți, acest cuvânt
evocă imagini cu fabrici abandonate, procese interminabile sau, mai grav, teama de a prelua datoriile altcuiva. Totuși,
realitatea economică și legislativă a anului 2026 arată complet diferit. Piața activelor distressed s-a
profesionalizat, devenind un sector transparent și extrem de lichid.
La Din Insolvență, credem că o investiție profitabilă începe cu o informare corectă. De aceea, ne propunem să
demontăm cele mai persistente mituri și să punem reflectorul pe aspectele practice care contează cu adevărat într-o
astfel de tranzacție.
Mitul nr. 1: "Dacă cumpăr un bun, preiau și datoriile firmei"
Aceasta este, de departe, cea mai răspândită temere și, din fericire, cea mai nefondată. Cadrul legislativ românesc (
Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență) este construit specific pentru a proteja
cumpărătorul de bună-credință.
În momentul adjudecării unui activ prin procedură de lichidare sau reorganizare, operează principiul dobândirii
bunului liber de sarcini. Ce înseamnă acest lucru pentru dumneavoastră, în calitate de cumpărător? Înseamnă că bunul –
fie că este un teren, un apartament sau un utilaj industrial – se transferă în proprietatea dumneavoastră fără ipoteci,
gajuri, sechestre sau alte măsuri asigurătorii care îl grevau anterior.
Prețul pe care îl plătiți nu merge în buzunarul fostului proprietar, ci într-un cont unic de insolvență. Din acest cont,
administratorul judiciar sau lichidatorul va distribui sumele către creditori (bănci, stat, furnizori). Datoria
istorică rămâne strict responsabilitatea debitorului și nu se transferă asupra bunului cumpărat.
Mitul nr. 2: "Licitațiile sunt aranjate și netransparente"
Dacă în urmă cu 15-20 de ani puteam vorbi despre o zonă gri, anul 2026 a adus o transparență ridicată, impusă atât de
reglementările UNPIR, cât și de evoluția tehnologică.
Astăzi, procedurile de valorificare bunuri sunt publice. Publicitatea vânzărilor nu se mai face doar formal, ci pe
platforme specializate, precum Din Insolvență, și în Buletinul Procedurilor de Insolvență. Lichidatorii judiciari au
obligația legală de a maximiza valoarea activelor pentru a acoperi masa credală. Prin urmare, interesul lor este să
atragă cât mai mulți licitatori, nu să favorizeze un "client preferențial". Mai mult, digitalizarea dosarelor permite
oricărui participant să verifice istoricul juridic înainte de a depune o ofertă.
Mitul nr. 3: "Cumperi doar fier vechi și clădiri în ruină"
Insolvența nu este sinonimă cu degradarea fizică, ci cu incapacitatea de plată. O companie poate intra în insolvență din
cauza unui management financiar defectuos, a pierderii unei piețe de desfacere sau a contextului economic, chiar dacă
deține active performante.
Frecvent, în listele noastre de licitatii insolventa online sunt incluse linii de producție instalate recent, flote
auto rulate preponderent extern sau clădiri de birouri moderne. Desigur, există și bunuri degradate, dar acestea sunt
evaluate corespunzător. Secretul nu stă în evitarea acestei piețe, ci în calibrarea așteptărilor și analiza atentă a
rapoartelor de evaluare.
Realitatea: Care sunt, totuși, riscurile reale?
A spune că nu există riscuri ar fi o lipsă de onestitate. Însă riscurile în procedurile de insolvență nu sunt cele "de
folclor", ci sunt de natură tehnică și procedurală. Iată la ce trebuie să fiți cu adevărat atenți:
Lipsa garanțiilor pentru vicii (Vânzarea "așa cum este")
Spre deosebire de achiziția unui produs nou dintr-un magazin, bunurile executate silit sau valorificate în
insolvență se vând, de regulă, fără garanție pentru viciile ascunse. Lichidatorul nu oferă garanție comercială sau
tehnică.
Soluția: Vizionarea fizică a bunului este o etapă peste care nu recomandăm să săriți. Pentru echipamente complexe sau
active imobiliare, veniți însoțiți de un specialist tehnic la vizionare.
Birocrația și timpii de așteptare
Deși procesul poate fi mai rapid decât o tranzacție imobiliară complicată de pe piața liberă, el nu este instantaneu.
După adjudecare, există pași procedurali stricți: redactarea proceselor verbale, achitarea diferenței de preț și
ridicarea efectivă a bunurilor. Transferul dreptului de proprietate este sigur, dar intabularea (în cazul imobilelor) și
emiterea facturilor finale pot dura câteva săptămâni.
Contestațiile la procedură
Debitorul sau creditorii au dreptul legal de a contesta anumite acte ale lichidatorului judiciar. Deși rareori aceste
contestații reușesc să anuleze o vânzare corect realizată, ele pot suspenda sau întârzia temporar procesul de transfer
al proprietății. Este un risc ce ține de factorul timp, nu neapărat un risc financiar de pierdere a capitalului (
deoarece sumele se restituie în cazul extrem de anulare a vânzării).
Concluzie: O piață pentru investitorii informați
Achizițiile prin Din Insolvență reprezintă una dintre metodele eficiente pentru a accesa active subevaluate și
pentru a obține un randament investițional peste media pieței. Diferența de preț față de piața liberă nu este un cadou,
ci o oportunitate generată de contextul juridic special și de disponibilitatea cumpărătorului de a naviga o procedură
administrativă mai riguroasă.
Când înțelegeți că riscul juridic este eliminat prin lege (bunul fiind liber de sarcini la momentul transferului), iar
riscul tehnic poate fi gestionat prin verificare prealabilă, insolvența devine o oportunitate strategică de business.